Impactul fermelor de animale asupra emisiilor de gaze cu efect de seră

| Redacția | Mediu

Industria zootehnică joacă un rol esențial în aprovizionarea globală cu alimente, însă activitățile asociate fermelor de animale contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră (GES). Creșterea animalelor pentru carne, lactate și ouă este responsabilă pentru un procent considerabil din totalul emisiilor de GES la nivel mondial, influențând schimbările climatice și echilibrul ecologic.

Cum contribuie fermele de animale la emisiile de gaze cu efect de seră?

Fermele zootehnice generează emisii de GES prin mai multe procese, inclusiv digestia animalelor, gestionarea dejecțiilor, utilizarea terenurilor agricole și transportul furajelor. Aceste procese implică eliberarea unor gaze precum metanul (CH₄), dioxidul de carbon (CO₂) și oxidul de azot (N₂O), toate având un rol major în efectul de seră și în creșterea temperaturilor globale.

1. Emisiile de metan din fermentația enterică

Unul dintre cele mai semnificative surse de emisii din fermele de animale este fermentația enterică, proces prin care bacteriile din sistemul digestiv al rumegătoarelor descompun hrana și produc metan. Vitele, oile și caprele sunt responsabile pentru cea mai mare parte a acestui tip de emisii, deoarece stomacul lor este adaptat pentru a digera celuloza din iarbă și furaje.

Metanul este un gaz cu un potențial de încălzire globală de aproximativ 28 de ori mai mare decât dioxidul de carbon, ceea ce îl face o componentă semnificativă a schimbărilor climatice.

2. Gestionarea dejecțiilor și producția de gaze nocive

Gunoiul de grajd și alte deșeuri rezultate din creșterea animalelor eliberează metan și oxid de azot, în funcție de modul în care sunt gestionate. În lagunele de stocare sau în depozitele neprotejate, dejecțiile se descompun în condiții anaerobe, generând cantități mari de metan.

Oxidul de azot, un alt produs secundar al gestionării dejecțiilor, are un potențial de încălzire globală de aproximativ 265 de ori mai mare decât CO₂. Acest gaz provine din procesele de nitrificare și denitrificare care au loc în solurile tratate cu îngrășăminte naturale.

3. Defrișările și utilizarea terenurilor pentru hrana animalelor

Pentru a satisface cererea globală de carne și lactate, sunt necesare suprafețe vaste de teren pentru pășuni și culturi destinate hrănirii animalelor. Această cerere a dus la defrișări masive, în special în regiunile tropicale precum Amazonia, unde pădurile sunt distruse pentru a face loc culturilor de soia și pășunilor.

Defrișările contribuie la creșterea emisiilor de CO₂ prin:

  • Reducerea capacității ecosistemelor de a absorbi dioxidul de carbon
  • Eliberarea carbonului stocat în copaci și sol în atmosferă
  • Creșterea eroziunii solului și reducerea biodiversității

Astfel, extinderea terenurilor agricole pentru hrana animalelor devine o problemă de mediu majoră, accelerând schimbările climatice și reducând capacitatea naturii de a echilibra nivelul de CO₂ din atmosferă.

4. Transportul și procesarea produselor de origine animală

Industria zootehnică implică și emisii indirecte prin transportul furajelor, animalelor și produselor finite. Lanțul logistic necesar pentru distribuirea cărnii și lactatelor consumă cantități mari de combustibili fosili, contribuind la emisiile globale de CO₂.

De asemenea, procesarea cărnii și lactatelor necesită cantități semnificative de energie, în special pentru refrigerare și ambalare, sporind amprenta de carbon a acestui sector.

Impactul asupra mediului și schimbărilor climatice

Datorită acestor emisii, sectorul zootehnic este responsabil pentru aproximativ 14,5% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, potrivit Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Această contribuție face ca fermele de animale să fie unul dintre factorii-cheie ai schimbărilor climatice, afectând echilibrul ecologic și sănătatea planetei.

Printre consecințele majore ale emisiilor provenite din acest sector se numără:

  • Creșterea temperaturii globale, ceea ce duce la fenomene meteo extreme precum secete, furtuni și inundații.
  • Schimbarea ecosistemelor și pierderea biodiversității, din cauza defrișărilor și poluării solului și apei.
  • Acidificarea oceanelor, cauzată de emisiile de CO₂ care afectează viața marină și recifele de corali.

Posibile soluții pentru reducerea impactului fermelor de animale

Pentru a diminua amprenta ecologică a industriei zootehnice, sunt necesare soluții inovatoare și politici de sustenabilitate.

1. Adoptarea unor practici agricole sustenabile

Agricultura regenerativă și pășunatul rotativ pot contribui la reducerea emisiilor de GES și la creșterea sănătății solului. Metode precum compostarea dejecțiilor și utilizarea energiilor regenerabile în ferme pot scădea impactul ecologic al acestor activități.

2. Modificarea dietei animalelor pentru a reduce emisiile de metan

Studiile arată că includerea algelor marine în hrana bovinelor poate reduce semnificativ emisiile de metan din digestia acestora. De asemenea, optimizarea furajelor pentru a crește eficiența digestiei poate contribui la scăderea impactului asupra mediului.

3. Creșterea popularității alternativelor la produsele de origine animală

Produsele pe bază de plante, proteinele cultivate în laborator și alternativele sustenabile la carne devin din ce în ce mai populare. Aceste opțiuni pot reduce semnificativ cererea pentru carne convențională și, implicit, impactul industriei zootehnice asupra mediului.

4. Politici publice și reglementări mai stricte

Guvernele și organizațiile internaționale pot juca un rol important în reducerea emisiilor din sectorul zootehnic prin subvenții pentru fermele ecologice, impunerea unor standarde mai stricte privind gestionarea dejecțiilor și promovarea agriculturii sustenabile.